Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii

Factorii de toxicitate dependenţi de animal Factorii de toxicitate dependenţi de animal sunt: specia, rasa, vârsta, greutatea corporală, sexul, gradul de plenitudine a tubului digestiv, regimul alimentar, starea de întreţinere, starea de sănătate, predispoziţia, sensibilitatea individuală.

123598078-Compendiu-de-chirurgie-oro-maxilo-faciala-Alexandru-Bucur

Speciile reacţionează diferit la acţiunea toxicelor. De exemplu, caii şi câinii sunt mai puţin sensibili la morfină decât omul; morfina acţionează analgetic la om şi câine, dar excitant la pisică; erbivorele sunt sensibile la acţiunea toxicelor metalice; caii sunt mai sensibili la digitală; bovinele sunt mai sensibile la cloroform; câinii sunt sensibili la sărurile de mercur, la cantaridă; pisicile sunt sensibile la fenol, benzol; iepurii sunt rezistenţi la atropină; oile pot consuma brânduşa de toamnă; vacile sunt sensibile la brânduşa de toamnă; cabalinele sunt sensibile la fenotiazină; rumegătoarele mici sunt sensibile la cupru; păsările sunt rezistente la cantaridă; feriga masculă produce intoxicaţii grave la cabaline, dar nu şi la rumegătoare.

În general, rasele perfecţionate sunt mai sensibile decât cele primitive excepţie: oile din rasa Merinos sunt cafea de slăbire cambogiană rezistente la intoxicaţia cu cupru. Şobolanii albi sunt mai rezistenţi decât şobolanii cenuşii; rasa Friză este mai sensibilă la gosipolul din turtele de bumbac decât rasa Jersey; câinii de rasă Chaw-chaw tolerează morfina şi sunt rezistenţi la barbiturice.

• Уже знакомый, но по-прежнему вызывающий благоговение голос был так тих и раздался так близко от Олвина, что тому даже показалось, что Джизирак вряд ли его слышит.
• За стеклом был не сад, а круглый туннель, резко загибавшийся кверху.
• Они так же безупречно подходили к своему окружению, как и оно к ним - ибо были задуманы вместе с .
• Cum pot slăbi încet

Animalele foarte tinere şi cele senile sunt mai sensibile la acţiunea toxicelor. La animalele mai tinere se explică prin metabolizarea mai lentă din cauza activităţii scăzute a unor sisteme enzimatice de conjugare cu cum să pierzi grăsimea din burtă sănătos, cu acidul glucuronic, de acetilare.

La animalele senile, deficitul de metabolizare se datorează afectării morfofizologice a principalelor organe de metabolizare ficatul şi rinichiiafectare generată de vârstă. Greutatea corporală În cadrul aceleiaşi specii, un animal mic necesită o cantitate mai mare de toxic pentru a răspunde în acelaşi mod cu unul mai mare, deoarece procesele de ardere şi de eliminare sunt mai mari.

Femelele sunt mai sensibile. Gradul de toxicitate se corelează cu metabolizarea. Astfel, de exemplu, stricnina la şobolanii femele este detoxifiată mai lent în microzomii hepatici decât la şobolanii masculi; parationul este metabolizat mai rapid în paraoxon metabolit foarte toxic la femele, comparativ cu şobolanii masculi.

Diferenţele de sensibilitate şi metabolizare apar la pubertate, ceea ce conduce la presupunerea că sunt dependente de hormonii sexuali. În spijinul acestei ipoteze vin şi constatările că prin castrare masculii devin mai sensibili la acţiunea toxicelor şi că administrarea de testosteron femelelor duce la mărirea rezistenţei acestora.

Gradul de umplere a tubului digestiv Absorbţia şi, deci, toxicitatea, Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii cu atât mai mari cu cât tubul digestiv este mai gol. Conţinutul alimentar influenţează toxicitatea prin interacţiunea cu substanţele, determinând fenomene fizice de absorbţie sau solubilizare, precum şi fenomene chimice ca precipitarea şi neutralizarea exemple: solubilizarea fosforului de către substanţele grase, precipitarea alcaloizilor de către taninii alimentari.

Uploaded by

Regimul alimentar Regimul alimentar poate proteja faţă de toxice sau poate accentua toxicitatea. Regimul hipoproteic, prin scăderea sintezei enzimelor microzomale de detoxicare prin aport redus de azot, creşte toxicitatea organocloruratelor, organofosforicelor, erbicidelor diuron, monuron. Regimul hiperproteic protejează ficatul animalelor de exemplu, a celor care au fost tratate cu cantităţi mici de aflatoxină şi detoxificarea se face mai rapid.

Atât regimul lipsit de lipide cât şi cel hiperlipidic scad activitatea enzimelor microzomale de exemplu, a celor care metabolizează hexobarbitalulcrescând toxicitatea. Regimul hiperglucidic creşte toxicitatea pesticidelor prin influenţa negativă asupra digestiei şi absorbţiei aminoacizilor, dar are un efect benefic în intoxicaţiilor cu uree, cianuri.

Vitamina B2 protejează organismul împotriva efectului cancerigen al dimetilamino-azobenzenului, deoarece reductaza care-l detoxifică este dependentă de vitamina B2; vitaminele complexului B au efect protector în intoxicaţia cu plumb. Aportul mineral influenţează toxicitatea în unele cazuri.

Regimul alcalin creşte toxicitatea lupinului, regimul declorurat favorizează absorbţia bromurilor, aportul de seleniu scade toxicitatea mercurului, carenţa în calciu favorizează intoxicaţia cu tetraclorură de carbon, creşte toxicitatea plumbului, aportul de factori lipotropi cresc capacitatea detoxifiantă a ficatului.

Starea de întreţinere şi starea de sănătate Animalele cu leziuni organice, în special hepatice, datorită reducerii vitezei de metabolizare şi renale, datorită reducerii ratei de eliminare, sunt mai sensibile. Deshidratarea creşte sensibilitatea la compuşii hidrosolubili de plumb, seleniu, datorită scăderii ratei de metabolizare în microzomii hepatici, fără să scadă cantitatea de proteine microzomale.

Predispoziţiile individuale Predispoziţiile individuale sunt determinate de starea sistemului nervos şi a sistemului neuro-endocrin. De exemplu: oboseala, distonia neurovegetativă cresc sensibilitatea la acţiunea toxicelor; tiroidectomia creşte sensibilitatea iepurelui la arsenobenzol, suprarenalectomia creşte sensibilitatea şobolanilor la morfină, veratrină suprarenala intervine în producerea de glutation care este un factor important în oxido-reducere, deci detoxifiere.

Sensibilitatea individuală Hipo sau hipersensibilitatea individuală pot fi congenitale sau câştigate. Hipersensibilitatea congenitală idiosincrazie este de ordin individual sau familial şi reprezintă susceptibilitatea exagerată a unor indivizi la anumite substanţe ca: sulfamide, antibiotice, iod, ioduri, chinină. Se datorează unor deficienţe enzimatice şi se manifestă sub formă de erupţii cutanate, cistite, corize. Hipersensibilitatea dobândită anafilaxia se datorează unui proces de imunitate dobândită în urma introducerii în organism a unor cantităţi mici, dar repetate de toxice vegetale ricin sau animale veninuri care au proprietăţi antigenice.

Există şi substanţe neproteice arseno-benzenii, antipirina, coloranţii azoici care se cuplează cu proteinele şi le conferă acestora proprietăţi antigenice.

• Interacţiuni medicamentoase Efectul simptomatic al vasoconstrictorului poate Rintensificat prin administrarea simultană a inhibitorilor de monoaminooxidază lMAO sau antidepresivelor triciclice.
• ISBN
• Compendiu De Chirurgie Oro-maxilo-faciala - Alexandru Bucur [e8ly5kko68qd]
• Prima tehnică de anestezie utilizată În chirurgie, În general şi În chirurgia oro-maxilofacială În special, a fost anestezia generală.
• Compendiu-de-chirurgie-oro-maxilo-faciala-Alexandru-Bucur
• Pierderea în greutate în ceea ce privește obiectele

Se manifestă clinic prin reacţii epidermice sau intradermice, edeme, rinită, astm, dureri articulare, induraţii limfonodulare, periartrite, inflamaţii viscerale. Cea mai gravă manifestare este şocul anafilactic care poate să apară la câteva minute de la administrarea substanţei şi, în plus faţă de simptomele precizate anterior, se constată pierderea cunoştinţei, colaps, moarte.

Hiposensibilitatea congenitală este legată de specie, rasă, factori genetici şi individuali. De exemplu, hiposensibilitatea iepurelui la atropină, hiposensibilitatea puilor la cantaridă.

Aceste specii dispun de mecanisme enzimatice care distrug toxicul. Hiposensibilitatea dobândită este consecinţa diferitelor mecanisme, precum obişnuinţa apare ca urmare a administrărilor repetate — fenomenul de mitridatism, care determină formarea în tubul digestiv a unor bariere de absorbţie, de exemplu pentru arsen, sau se produce o adaptare la toxic, de exemplu celula nervoasă se adaptează la morfinăfilaxia reprezintă protecţia organismului faţă de o substanţă sub acţiunea altei substanţe, de exemplu, sparteina este filactizantă faţă de veninul de viperăimunitatea se instituie faţă de toxicele cu proprietăţi antigenice: ricina, veninul de şarpe, veninurile animale.

Comportarea toxicelor în organism Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii 2. Pe aceste căi intoxicaţiile se pot produce prin supradozarea medicamentelor, administrarea pe căi neuzuale, injectarea frauduloasă. Majoritatea intoxicaţiilor se datorează pătrunderii pe căi multiple. Absorbţia toxicelor reprezintă trecerea acestora din mediul extern în sânge sau limfa circulantă. Absorbţia substanţelor toxice, cu toată varietatea structurală a acestora, este guvernată de legi comune. Ea presupune transportul prin membrane, proces guvernat de anumite legi.

Absorbţia se face prin difuziune simplă transport pasiv şi transport activ. Difuziunea simplă are la bază permeabilitatea selectivă a membranei şi se produce, în general, fără consum de energie, reprezentând cel mai frecvent mecanism de transport prin membrane biologice.

Dintre toxicele care se absorb prin mecanismul difuziunii simple se pot menţiona: halogenii, derivaţii gazoşi ai sulfului, azotului, fosforului, arsenului, sulfura de carbon, alcoolul etilic, eterul etilic, fenolul, tetraclorura de carbon etc. Transportul activ Înmulțirea metabolizantă de ardere a grăsimii realizează împotriva gradientului de concentraţie, cu consum de energie.

Much more than documents.

În toxicologia clinică, transportul activ este prezent doar pentru un număr restrâns de toxice absorbabile pe cale digestivă şi excepţional, pentru cele care pătrund transcutanat sau pe cale pulmonară. Prin transport activ se absorb: fluorurile, cloraţii, nitriţii, nitraţii, stibiul, plumbul, cuprul, cromul. Absorbţia substanţelor toxice în tubul digestiv Absorbţia substanţelor toxice se face diferenţiat, în funcţie de segmentul tubului digestiv.

Mucoasa orală are rol limitat în absorbţie datorită tranzitului rapid. Prin contact mai îndelungat prin gargarisme, badijonări, s-ar putea produce intoxicaţii. Mucoasa sublinguală este cea mai propice absorbţiei. Substanţele care se absorb pe această cale de exemplu, cocaina, nicotina, cianura de potasiu evită bariera hepatică şi detoxificarea lor este limitată.

Mucoasa esofagiană nu prezintă importanţă pentru absorbţia toxicelor.